Lista de Autori:
Dionisie Deoaca
Silvia Tarata
Flavius laurean Duverna
Dionisie Deoancă
MARANATA
Sunaţi din trâmbiţă in Sion!Sunaţi în gura mare pe muntele
Meu cel sfânt, ca să tremure
toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua
Domnului, este aproape.
Ioel 2:1
Din străfunduri milenare
Se anunţă o profeţie;
Veacurile văd în zare
Plânsete si bucurie.
Veste bună, veste amară,
Se anunţă amândouă;
Lumea veche o să piară,
Dar se arat-o lume nouă.
Peste munţi, peste câmpie,
Pretutindeni peste ţari,
Vânt de libertate-adie
Şi-o furtună peste mări.
Libertate peste câmpul
Ce rămâne în veşnicie
Rodnic, cum e şi Cuvântul
Dătător de apă vie.
Nori şi o groaznică furtună
Se aude peste mări;
Peste mări de oameni tună
A nelegiuirii stări.
Lumea veche, împietrită,
Lume fără pocăinţa;
Înşelată, rătăcită,
Va pieri în necredinţa.
Lume nouă se arată
Răsărind ca zorile;
Lume nouă, nepătată,
Curată ca florile.
Se arată o lume nouă
Pentru cei plini de credinţă,
Curăţiţi ca strop de rouă
Prin a crucii biruinţă.
Pasul vremii înaintează,
Secolele încet s-au scurs,
Profeţia luminează
Revenirea lui Isus.
Maranata! Domnul vine!
E ecoul milenar;
Azi se aude tot mai bine
Şi are un sunet tot mai clar.
Vine Domnul, iată-L vine!
Pregăteşte-te pamânt;
Răsplătirea e cu Sine,
Se împlineşte al Său cuvânt.
GLAS DE TRÂMBIŢĂ
Se aude glas de trâmbiţă sunând
În noaptea-ntunecată şi tarzie,
Şi-n noapte încă arde o făclie,
Care de veacuri nu s-a stins nicicând;
Ea este a luminii mărturie.
Se aude glas de trâmbiţă sunând.
Dar lumea doarme somnul necredinţei,
Şi-n întuneric, farul cunoştinţei,
Trimite raze albe luminând
Pe cei cuprinşi de lanţul neştiinţei.
Se aude glas de trâmbiţă sunând,
Un glas statornic, ne-ncetat tot sună;
E glas de înger anunţând furtună
Şi plâns şi jale pe acest pământ,
Căci lucifer cohortele-şi adună.
Răsună glas de trâmbiţă-n delung
Ca să trezească gloatele mulţimii;
Au adormit şi străji ale luminii,
Iar demonii, simţind al lor amurg,
Se-mbracă luminând ca serafimii.
Răsună îndelung şi răbdător
Al trâmbiţei glas sfânt, ca o mustrare,
Spre cei ce-aduc străină închinare
Lui Dumnezeu cel veşnic, creator,
Lucrându-şi lor o veşnică pierzare.
Trezeşte-te pământ, şi să-ţi revii,
Treziţi-vă mulţimi din amorţire,
Căci nu e timp acum de adormire
Când lumea se afundă în pustii,
Iar răul se adună în oştire.
Treziţi-vă căci sună ne-ncetat,
Mesaj ceresc vestind redeşteptare;
E ceasul de amarnică-ncercare,
De-ntoarcere din drumul apostat;
Acum e ceasul, ultima chemare.
Se aude glas de trâmbiţă sunând,
Vestind din cer a lui Isus venire,
Iar cei găsiţi în plină adormire
Se vor trezi din somnul lor plângând;
Căci prea târziu va fi a lor trezire.
Răsună glas de trămbiţă vestind
A zorilor lumină-nvăpăiată,
Căci norul alb de îngeri se arată,
Pe Regele ceresc ei înoţind;
Şi aduce fiecăruia răsplată.
În noaptea-ntunecată şi tarzie,
Şi-n noapte încă arde o făclie,
Care de veacuri nu s-a stins nicicând;
Ea este a luminii mărturie.
Se aude glas de trâmbiţă sunând.
Dar lumea doarme somnul necredinţei,
Şi-n întuneric, farul cunoştinţei,
Trimite raze albe luminând
Pe cei cuprinşi de lanţul neştiinţei.
Se aude glas de trâmbiţă sunând,
Un glas statornic, ne-ncetat tot sună;
E glas de înger anunţând furtună
Şi plâns şi jale pe acest pământ,
Căci lucifer cohortele-şi adună.
Răsună glas de trâmbiţă-n delung
Ca să trezească gloatele mulţimii;
Au adormit şi străji ale luminii,
Iar demonii, simţind al lor amurg,
Se-mbracă luminând ca serafimii.
Răsună îndelung şi răbdător
Al trâmbiţei glas sfânt, ca o mustrare,
Spre cei ce-aduc străină închinare
Lui Dumnezeu cel veşnic, creator,
Lucrându-şi lor o veşnică pierzare.
Trezeşte-te pământ, şi să-ţi revii,
Treziţi-vă mulţimi din amorţire,
Căci nu e timp acum de adormire
Când lumea se afundă în pustii,
Iar răul se adună în oştire.
Treziţi-vă căci sună ne-ncetat,
Mesaj ceresc vestind redeşteptare;
E ceasul de amarnică-ncercare,
De-ntoarcere din drumul apostat;
Acum e ceasul, ultima chemare.
Se aude glas de trâmbiţă sunând,
Vestind din cer a lui Isus venire,
Iar cei găsiţi în plină adormire
Se vor trezi din somnul lor plângând;
Căci prea târziu va fi a lor trezire.
Răsună glas de trămbiţă vestind
A zorilor lumină-nvăpăiată,
Căci norul alb de îngeri se arată,
Pe Regele ceresc ei înoţind;
Şi aduce fiecăruia răsplată.
Silvia Tărâţă
PSALM,
1. IMI INALT SPRE CERURI GANDUL,
SI-ASTEPT CU DRAG VENIREA TA,
TU ESTI SFANT SI DREPT,MANTUITORUL
IMI ESTE DOR DE PACEA TA...
2. IAR CAND ARIPA-MI LOVITA,
DIN GREU, ITI STRIGA AJUTOR,
IN CRDEDINTA DOAMNE MA AJUTA,
SA-TI FIU IN TOATE RABDATOR...
3.ISUS E CALEA ADEVAR SI VIATA
SINGUR GAND CE-MI DA PUTERE,
TU ESTI ACELA CE NE INVATA
TAINA VIETII PRIN CREDINTA!
4.NOI, NE CUNOSTEM DOMNUL,
SI EL PE NOI DE BUNASEAMA,
CACI ACESTA ESTE DRUMUL
SPRE CARE GLASUL DOMNULUI NE CHEAMA
AMIN.
SI-ASTEPT CU DRAG VENIREA TA,
TU ESTI SFANT SI DREPT,MANTUITORUL
IMI ESTE DOR DE PACEA TA...
2. IAR CAND ARIPA-MI LOVITA,
DIN GREU, ITI STRIGA AJUTOR,
IN CRDEDINTA DOAMNE MA AJUTA,
SA-TI FIU IN TOATE RABDATOR...
3.ISUS E CALEA ADEVAR SI VIATA
SINGUR GAND CE-MI DA PUTERE,
TU ESTI ACELA CE NE INVATA
TAINA VIETII PRIN CREDINTA!
4.NOI, NE CUNOSTEM DOMNUL,
SI EL PE NOI DE BUNASEAMA,
CACI ACESTA ESTE DRUMUL
SPRE CARE GLASUL DOMNULUI NE CHEAMA
AMIN.