Dionisie Deoaca Silvia Tarata Flavius laurean Duverna
Dionisie Deoancă
MARANATA
Sunaţi din trâmbiţă in Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape. Ioel 2:1
Din străfunduri milenare Se anunţă o profeţie; Veacurile văd în zare Plânsete si bucurie.
Veste bună, veste amară, Se anunţă amândouă; Lumea veche o să piară, Dar se arat-o lume nouă.
Peste munţi, peste câmpie, Pretutindeni peste ţari, Vânt de libertate-adie Şi-o furtună peste mări.
Libertate peste câmpul Ce rămâne în veşnicie Rodnic, cum e şi Cuvântul Dătător de apă vie.
Nori şi o groaznică furtună Se aude peste mări; Peste mări de oameni tună A nelegiuirii stări.
Lumea veche, împietrită, Lume fără pocăinţa; Înşelată, rătăcită, Va pieri în necredinţa.
Lume nouă se arată Răsărind ca zorile; Lume nouă, nepătată, Curată ca florile.
Se arată o lume nouă Pentru cei plini de credinţă, Curăţiţi ca strop de rouă Prin a crucii biruinţă.
Pasul vremii înaintează, Secolele încet s-au scurs, Profeţia luminează Revenirea lui Isus.
Maranata! Domnul vine! E ecoul milenar; Azi se aude tot mai bine Şi are un sunet tot mai clar.
Vine Domnul, iată-L vine! Pregăteşte-te pamânt; Răsplătirea e cu Sine, Se împlineşte al Său cuvânt.
GLAS DE TRÂMBIŢĂ
Se aude glas de trâmbiţă sunând În noaptea-ntunecată şi tarzie, Şi-n noapte încă arde o făclie, Care de veacuri nu s-a stins nicicând; Ea este a luminii mărturie.
Se aude glas de trâmbiţă sunând. Dar lumea doarme somnul necredinţei, Şi-n întuneric, farul cunoştinţei, Trimite raze albe luminând Pe cei cuprinşi de lanţul neştiinţei.
Se aude glas de trâmbiţă sunând, Un glas statornic, ne-ncetat tot sună; E glas de înger anunţând furtună Şi plâns şi jale pe acest pământ, Căci lucifer cohortele-şi adună.
Răsună glas de trâmbiţă-n delung Ca să trezească gloatele mulţimii; Au adormit şi străji ale luminii, Iar demonii, simţind al lor amurg, Se-mbracă luminând ca serafimii.
Răsună îndelung şi răbdător Al trâmbiţei glas sfânt, ca o mustrare, Spre cei ce-aduc străină închinare Lui Dumnezeu cel veşnic, creator, Lucrându-şi lor o veşnică pierzare.
Trezeşte-te pământ, şi să-ţi revii, Treziţi-vă mulţimi din amorţire, Căci nu e timp acum de adormire Când lumea se afundă în pustii, Iar răul se adună în oştire.
Treziţi-vă căci sună ne-ncetat, Mesaj ceresc vestind redeşteptare; E ceasul de amarnică-ncercare, De-ntoarcere din drumul apostat; Acum e ceasul, ultima chemare.
Se aude glas de trâmbiţă sunând, Vestind din cer a lui Isus venire, Iar cei găsiţi în plină adormire Se vor trezi din somnul lor plângând; Căci prea târziu va fi a lor trezire.
Răsună glas de trămbiţă vestind A zorilor lumină-nvăpăiată, Căci norul alb de îngeri se arată, Pe Regele ceresc ei înoţind; Şi aduce fiecăruia răsplată.
Silvia Tărâţă
PSALM,
1. IMI INALT SPRE CERURI GANDUL, SI-ASTEPT CU DRAG VENIREA TA, TU ESTI SFANT SI DREPT,MANTUITORUL IMI ESTE DOR DE PACEA TA...
2. IAR CAND ARIPA-MI LOVITA, DIN GREU, ITI STRIGA AJUTOR, IN CRDEDINTA DOAMNE MA AJUTA, SA-TI FIU IN TOATE RABDATOR...
3.ISUS E CALEA ADEVAR SI VIATA SINGUR GAND CE-MI DA PUTERE, TU ESTI ACELA CE NE INVATA TAINA VIETII PRIN CREDINTA!
4.NOI, NE CUNOSTEM DOMNUL, SI EL PE NOI DE BUNASEAMA, CACI ACESTA ESTE DRUMUL SPRE CARE GLASUL DOMNULUI NE CHEAMA
AMIN.
Flavius Laurian Duverna
VINO DOAMNE!
Oh! Vino Doamne, vino mai de grabă La poporul Tău, ce mereu se întreabă, Când v-a fi venirea, pe-al cerului nor Înconjurat de îngeri, mii de mii in cor?
Geme-azi şi suspină de urâciuni multe Copiii Tăi sinceri ce vor să Te-asculte, Zilnic varsă lacrimi, ei pe altarul sfânt Când de strajă stau, veghind la Cuvânt.
Sus pe ziduri sună, ca cetatea întreagă Al trâmbiţei sunet clar toţi sa-nteleagă; Viaţa să şi-o scape, alergând prin fugă Găsind adăpostul, doar în simpla rugă.
O! Vino Doamne, căci poporu-aşteaptă Să-mplineşti Cuvântul, venirii în faptă, Să termini lucrarea, în planul mântuirii Să duci iarăşi omul, în culmea fericirii.
Când viaţa eternă, din nou va cunoaşte, Când Edenul scump, îl vor recunoaşte Ca patrie-a lor scumpă, pentru veşnicie, Vor fi mulţumiţi toţi, strânşi în bucurie.
Prin cântari de laudă, Te vor preamări Şi-n imnuri preasfinte-n cor vor glăsui, Despre-a Ta iubire, cum sus, la Calvar, Te-ai pus Garant viu, pe-al jertfei altar.
30 Noiembrie, 2008.
SEMNE DE TOAMNĂ
Au cazut frunzele toate Pomii-s dezbracati si goi, Bate vantul zi si noapte Si norii-aduc iarasi ploi.
Cei care-au gatit ogorul Si samanta au semanat, Pun nadejdea in viitorul Unui an, cat mai bogat.
Ceru' albastru-i mohorat, Soarele nu mai luceste, Sufla vant, timpu-i urat Si samanta pusa creste.
Toate se petrec sub legi De Cel Sfant oranduite, Si de vrei sa le intelegi Pricepi ca sunt stabilite.
Pan' la ziua de-ndreptare Toate urmeaza cursul lor, Cand voia cea Creatoare Va prescrie, un alt viitor.
Cand pacatul va fi sters Si-alte zile-or fi curgand, Lucrurile, in sens invers, Se vor fi... desfasurand.
Va fi doar... un anotimp... Peste tot pamantul soare, N-or fi ani, si nici un timp Viata lumii, s-o masoare.
S-au dus anii de veghere, S-a dus timpul incercarii, De la nimeni nu s-o cere Un nou termen al probarii.
Toti s-or bucura de viata C-au scapat de suferinti, Mantuirea avand in fata Fi-va-n randul celor sfinti.
Numai Domnului ramane, Ca si-oglinda-n stralucire, Semnele... de-opresiune Pentru a Sa sfanta iubire.