Isus Revine - Invatatura prin Parabole
Promovare Gratuita - Top123

Isus Revine !

Miercuri, 2014-09-17, 11:34 PM

Bine ati venit Oaspete | RSS | Principala | Invatatura prin Parabole | Inregistrare | Login

Invatatura prin Parabole



În învăţătura dată de Domnul Hristos prin parabole se observă acelaşi principiu care s-a evidenţiat în întreaga Sa misiune în lume. Pentru ca noi să putem cunoaşte îndeaproape caracterul şi viaţa Sa divină, Domnul Hristos a preluat natura noastră şi a trăit printre noi ca om. Divinitatea S-a dezvăluit în natură umană, slava nevăzută, în formă omenească vizibilă. Astfel, oamenii au putut învăţa despre lucruri necunoscute prin intermediul celor cunoscute. Lucrurile cereşti au fost descoperite prin intermediul celor de pe pământ. Dumnezeu S-a descoperit, devenind asemenea oamenilor. Tot aşa a fost şi în învăţătura Domnului Hristos: lucrurile necunoscute au fost ilustrate prin cele cunoscute, adevărurile divine, prin lucrurile de pe pământ, cu care oamenii erau mai familiarizaţi.
   Sfânta Scriptură spune: „Iisus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; ... ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: 'Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii'" (Matei 13,34.35). Domnul Hristos prezenta învăţăturile spirituale prin intermediul lucrurilor din natură. El lega experienţele din viaţa ascultătorilor Săi de adevărurile aflate în Cuvântul scris. Conducând de la lucrurile naturii la împărăţia spirituală, parabolele Domnului Hristos sunt nişte verigi în lanţul adevărului, care îl leagă pe om de Dumnezeu şi pământul de cer.
   În învăţăturile Sale, inspirate din lumea naturii, Domnul Hristos vorbea despre lucruri făcute chiar de mâinile Sale. Calităţile şi însuşirile acestor lucruri erau cele cu care le înzestrase El Însuşi. Desăvârşirea de la început a creaţiei era o reflectare a gândirii lui Dumnezeu. Pentru Adam şi Eva, în căminul lor din Eden, natura era plină de învăţătura divină prin care Îl puteau cunoaşte pe Dumnezeu. Ei vedeau pretutindeni înţelepciunea Sa şi o primeau în inimă, deoarece comunicau cu Dumnezeu prin intermediul lucrărilor creaţiei Sale. Îndată ce perechea sfântă a călcat Legea Celui Preaînalt, strălucirea care se reflecta de pe chipul lui Dumnezeu s-a îndepărtat din natură. Pământul a ajuns degradat şi întinat de păcat. Totuşi, în ciuda stării lui decăzute, a rămas încă multă frumuseţe. Învăţăturile înscrise de Dumnezeu în natură nu au fost şterse pe deplin. Dacă este înţeleasă corect, natura încă vorbeşte despre Creatorul ei.
   În zilele lui Hristos, aceste învăţături erau ignorate. Oamenii încetaseră de multă vreme să-L mai vadă pe Dumnezeu reflectat în lucrările Sale. Păcătoşenia naturii umane aşternuse un văl peste chipul frumos al creaţiei; în loc să-L descopere pe Dumnezeu, lucrările Sale Îl ascundeau, devenind o piedică în calea cunoaşterii Lui. Oamenii „au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului" (Romani 1,25). Prin urmare, păgânii „s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat" (Romani 1,21). Tot astfel, în poporul Israel, învăţăturile omeneşti fuseseră aşezate în locul învăţăturilor lui Dumnezeu. Nu numai lucrurile din natură, dar şi serviciul jertfelor şi chiar Sfintele Scripturi, care fuseseră date cu scopul de a-L descoperi pe Dumnezeu, erau atât de greşit înţelese, încât deveniseră nişte mijloace de a-L ascunde.
   Domnul Hristos a căutat să îndepărteze întunericul spiritual care ascundea adevărul. El a venit pentru a da la o parte vălul pe care păcatul îl aşezase peste chipul naturii şi, astfel, a făcut să se vadă slava spirituală, pe care ar fi trebuit să o reflecte toate lucrurile create. Cuvintele Sale au prezentat, într-o nouă perspectivă, atât învăţăturile din natură, cât şi pe acelea din Biblie, aşa încât le-a făcut să fie o descoperire nouă.
   Domnul Iisus a cules nişte crini frumoşi şi i-a dat câtorva copii şi tineri. În timp ce priveau chipul Său senin, care radia de strălucirea feţei Tatălui Său, El le-a adresat o învăţătură, spunându-le: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp [în simplitatea frumuseţii lor naturale]; ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei." Apoi a urmat o asigurare plăcută, care însemna o lecţie importantă: „Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?" (Matei 6,28-30)
   În Predica de pe Munte, aceste cuvinte nu le-au fost adresate doar copiilor şi tinerilor, ci şi mulţimii în care se aflau bărbaţi şi femei plini de griji şi probleme, oameni copleşiţi de dezamăgiri şi necazuri. Domnul Iisus a continuat: „Nu vă îngrijoraţi dar zicând: 'Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca?' Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele." Apoi, întinzându-Şi mâinile spre mulţimea din jurul Său, Domnul a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." (Matei 6,31-33)
   Prin urmare, Domnul Hristos a explicat mesajul pe care El Însuşi îl înscrisese pe petalele crinului şi pe firele de iarbă de pe câmp. El doreşte ca noi să vedem această solie în fiecare crin şi în fiecare firicel de iarbă care răsare. Cuvintele Sale inspiră o siguranţă deplină şi doresc să ne întărească încrederea în Dumnezeu.
Atât de vastă era înţelegerea Domnului Hristos în ce priveşte adevărul şi atât de cuprinzătoare erau învăţăturile Sale, încât folosea fiecare element al naturii pentru a ilustra adevărul. Fiecare scenă pe care oamenii o vedeau zi de zi a fost legată de câte un adevăr spiritual, aşa încât întreaga natură a ajuns să fie învăluită de parabolele Sale.
   În perioada de început a lucrării Lui, Domnul Iisus le-a vorbit oamenilor într-o manieră simplă, pentru ca toţi ascultătorii să poată înţelege adevărurile care i-ar fi putut face înţelepţi în vederea mântuirii. Totuşi în multe inimi adevărul nu prinsese nicio rădăcină şi le fusese luat foarte repede. „De aceea le vorbesc în pilde", spunea Domnul, „pentru că ei măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg... Căci inima acestui popor s-a împietrit, au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii ca nu cumva să vadă." (Matei 13,13-15)
   Domnul Iisus dorea să le trezească ascultătorilor dorinţa de a cunoaşte mai mult. El încerca să le atragă atenţia celor indiferenţi şi să imprime adevărul în inima lor. Învăţarea prin parabole era o practică obişnuită şi le impunea respect şi atenţie nu numai iudeilor, ci şi celor care aparţineau altor naţiuni. Aceasta era cea mai eficientă metodă de învăţare pe care o putea folosi. Dacă ar fi dorit să cunoască învăţăturile divine, ascultătorii ar fi putut înţelege cuvintele Sale, deoarece Domnul Iisus era întotdeauna binevoitor să le explice oricărui cercetător sincer.
   Pe de altă parte, Domnul Hristos avea de rostit adevăruri pe care oamenii nu erau pregătiţi să le accepte şi nici măcar să le înţeleagă. Asociind aceste învăţături cu scene din viaţa de zi cu zi, din experienţa oamenilor sau din natură, El le captiva atenţia ascultătorilor şi îi impresiona. După aceea, când vedeau lucrurile pe care le folosise ca ilustraţii pentru învăţăturile Sale, ei îşi aminteau de cuvintele Învăţătorului divin. Pentru cei care acceptau influenţa Duhului Sfânt, semnificaţia învăţăturilor Mântuitorului devenea din ce în ce mai clară. Tainele se desluşeau, iar înţelesul care li se păruse confuz devenea evident.
   Domnul Iisus căuta o cale de a ajunge la fiecare inimă. Prin faptul că folosea o varietate de ilustraţii, nu numai că prezenta diverse aspecte ale adevărului, dar reuşea şi să ajungă la inima unor ascultători diferiţi. Interesul lor era trezit de imaginile desprinse din mediul în care îşi petreceau viaţa de zi cu zi. Niciunul dintre ascultătorii Mântuitorului nu putea să aibă impresia că este neglijat sau uitat. Chiar şi cei mai umili şi mai păcătoşi auzeau în învăţătura Sa un glas care le vorbea cu duioşie şi simpatie.
   Domnul mai avea un motiv pentru care îi învăţa pe oameni prin intermediul parabolelor. În mulţimea celor adunaţi în jurul Său se aflau preoţi şi rabini, cărturari şi conducători, irodieni şi persoane oficiale, oameni iubitori de plăceri, fanatici şi ambiţioşi, care ar fi dorit mai presus de orice să descopere motive de a-L acuza. În fiecare zi, spionii trimişi de ei Îl urmăreau pas cu pas pentru a-L surprinde făcând declaraţii care puteau fi folosite ca dovezi pentru a obţine condamnarea Lui şi a-L aduce la tăcere pentru totdeauna pe Acela care părea să-i atragă la Sine pe toţi. Mântuitorul cunoştea caracterul acelor oameni şi prezenta adevărul în aşa fel încât să nu poată găsi nicio posibilitate de a aduce cazul Său înaintea Sinedriului. În parabolele Sale, Domnul mustra ipocrizia şi lucrările nelegiuite ale celor ce ocupau poziţii înalte, iar limbajul figurat exprima un adevăr atât de tăios, încât, dacă ar fi fost rostit într-un mod direct, ei nu ar fi ascultat cuvintele Lui şi s-ar fi grăbit să pună capăt activităţii Sale. Dar, în timp ce reuşea să-i evite pe aceia care urmăreau să-I găsească greşeli, Domnul prezenta adevărul atât de limpede, încât minciuna devenea evidentă imediat, iar cei sinceri beneficiau de valoarea învăţăturilor Sale. Înţelepciunea divină şi harul infinit erau explicate cu claritate prin intermediul lucrurilor creaţiei lui Dumnezeu. Oamenii învăţau despre Dumnezeu din natură şi din experienţele vieţii. „Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El..." (Romani 1,20)
   În metoda lui Iisus de a-Şi prezenta învăţăturile prin parabole, se regăseşte un indiciu cu privire la ce anume constituie adevărata „educaţie înaltă". El ar fi putut să le descopere oamenilor cele mai profunde adevăruri ale ştiinţei. Ar fi putut să dezlege taine pentru înţelegerea cărora erau necesare secole de muncă şi de studiu. El ar fi putut sugera idei în diferite domenii ale ştiinţei, care ar fi oferit o sursă de cercetare şi de iniţiative pentru invenţii până la încheierea istoriei. Dar Domnul nu a făcut aceasta. Nimic din ce a spus El nu a avut scopul de a satisface curiozitatea sau de a hrăni ambiţia oamenilor, oferindu-le posibilităţi de a obţine măreţia lumească. În toate învăţăturile Sale, Hristos a adus mintea omenească în legătură cu înţelepciunea Celui Infinit. El nu i-a îndrumat pe ascultători să studieze doar nişte teorii omeneşti despre Dumnezeu, despre Cuvântul sau despre lucrările Sale. Domnul Iisus i-a învăţat să-L vadă pe Dumnezeu în mod direct, aşa cum era El manifestat în lucrările Sale, în Cuvântul Său şi în dovezile providenţei Sale.
   Domnul Hristos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci de acele învăţături care erau esenţiale în vederea dezvoltării caracterului şi aveau darul de a extinde capacitatea omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a-i spori eficienţa în facerea binelui. El le-a prezentat oamenilor adevăruri referitoare la stilul de viaţă de care depinde viaţa veşnică.
   Domnul Hristos era cel care îndrumase educaţia poporului Israel din vechime. El spusese cu privire la poruncile şi rânduielile lui Dumnezeu: „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale" (Deuteronom 6,7-9). În învăţătura Sa, Domnul Iisus a explicat cum trebuie împlinită această poruncă şi modalitatea în care pot fi prezentate legile şi principiile Împărăţiei lui Dumnezeu, în aşa fel încât să-şi dezvăluie frumuseţea şi valoarea. Când S-a ocupat de educaţia copiilor lui Israel, pentru a-i face reprezentanţii Lui speciali, Domnul le-a dat case printre dealuri şi văi. Atât viaţa lor de zi cu zi, cât şi serviciile lor religioase se desfăşurau în cadrul unei relaţii permanente cu natura şi Cuvântul lui Dumnezeu. Tot astfel i-a instruit Iisus şi pe ucenicii Săi pe malul lacului, pe colinele muntelui, în câmpii şi dumbrăvi, unde puteau vedea lucrurile din natură pe care le folosea ca ilustraţii pentru învăţăturile Sale. Pe măsură ce învăţau de la Hristos, ucenicii îşi puneau în aplicare cunoştinţele, colaborând cu El în lucrarea Sa.
   Prin urmare, prin intermediul lucrurilor creaţiei, reuşim să-L cunoaştem mai bine pe Creator. Cartea naturii este marele manual pe care trebuie să-l folosim, în corelare cu Sfintele Scripturi, pentru a-i învăţa pe alţii despre caracterul lui Dumnezeu şi pentru a conduce oile pierdute înapoi la staulul Său. Când lucrările lui Dumnezeu sunt studiate, Duhul Sfânt inspiră convingere în suflet. Aceasta nu este convingerea rezultată din raţionamente logice. Dar, dacă mintea nu a devenit atât de întunecată în privinţa cunoaşterii lui Dumnezeu, dacă ochii nu au ajuns prea orbi ca să-L vadă, urechea prea surdă ca să audă glasul Lui, este descoperită o semnificaţie mai profundă a Cuvântului scris al lui Dumnezeu şi adevăruri spirituale sublime se imprimă în inimă.
   În învăţăturile izvorâte direct din natură, există o simplitate şi o puritate care le conferă cea mai înaltă valoare. Toţi oamenii au nevoie de lecţiile oferite de natură. Însăşi frumuseţea ei îndepărtea-ză sufletul de păcat şi de atracţiile lumeşti şi îl conduce spre puri-tate, spre pace şi spre Dumnezeu. Prea adesea, cercetătorii au mintea plină de teoriile şi de speculaţiile omeneşti, de filosofia şi de ştiinţa pe nedrept numită astfel. Ei au nevoie de un contact mai apropiat cu natura. Aceşti cercetători trebuie să înveţe că atât creaţia, cât şi creştinismul au unul şi acelaşi Dumnezeu. Ei trebuie ajutaţi să înţeleagă armonia dintre domeniul naturii şi cel spiritual. Fiecare scenă pe care o privesc şi fiecare lucrare pe care o îndeplinesc trebuie să devină pentru ei o lecţie care contribuie la formarea caracterului. În acest fel, capacităţile lor intelectuale vor creşte, caracterul lor se va dezvolta şi întreaga lor viaţă va fi înnobilată.
   Scopul urmărit de Domnul Hristos, prin faptul că învăţa folosind parabolele, era direct legat de scopul Sabatului. Dumnezeu le-a dat oamenilor acest memorial al puterii Lui creatoare, pentru ca ei să-L poată descoperi în lucrările mâinilor Sale. Sabatul ne îndeamnă să contemplăm slava Creatorului, aşa cum este dezvăluită în lucrurile create de El. Tocmai pentru că a dorit ca noi să procedăm astfel, Domnul Iisus a legat învăţăturile Sale preţioase de frumuseţea lucrurilor din natură. Mai mult decât în oricare altă zi, în ziua sfântă de odihnă ar trebui să cercetăm soliile înscrise de Dumnezeu pentru noi în natură. Parabolele Mântuitorului ar trebui studiate în acelaşi cadru în care au fost rostite, pe câmp şi în dumbrăvi, sub cerul liber, în locurile pline de iarbă şi flori. Pe măsură ce ne apropiem de inima naturii, Domnul Hristos ne face să simţim realitatea prezenţei Sale şi vorbeşte inimii noastre despre pacea şi dragostea Lui.
   Domnul nu a aplicat învăţăturile Sale doar la ziua de odihnă, ci şi la zilele de muncă ale săptămânii. Înţelepciunea Lui i se adresează celui care mânuieşte plugul şi seamănă sămânţa. El ne învaţă să vedem în arat şi în semănat, precum şi în săpat, şi în cules o ilustrare a lucrării harului Său în inima omului. În acelaşi fel, Domnul Iisus doreşte ca noi să descoperim învăţături despre adevărul divin, în fiecare îndeletnicire folositoare şi în fiecare circumstanţă a vieţii. Astfel, munca noastră de zi cu zi nu ne va mai absorbi întreaga atenţie, determinându-ne să-L uităm pe Dumnezeu, ci, dimpotrivă, ne va aduce aminte în permanenţă de Creatorul şi Răscumpărătorul nostru. Gândul la Dumnezeu va străbate ca un fir de aur toate ocupaţiile noastre obişnuite, gospodăreşti. Slava Lui se va reflecta din nou pentru noi pe chipul naturii. Vom învăţa fără încetare noi şi noi lecţii ale adevărului ceresc şi vom creşte spiritual, în asemănarea cu modelul sfinţeniei Sale. În acest fel, vom fi „ucenici ai Domnului" (Isaia 54,13); şi vom „rămâne cu Dumnezeu" (1 Corinteni 7,24) în toate îndatoririle pe care suntem solicitaţi să le îndeplinim.

Forma intrarii

Cautare

Calendar

«  Septembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Arhiva materialelor

Prietenii site-ului

Statistica


Total online: 0
Vizitatori: 0
Utilizatori: 0