Promovare Gratuita - Top123

Isus Revine !

Marţi, 2017-09-26, 9:11 PM

Bine ati venit Oaspete | RSS | Principala | Comoara Ascunsa | Inregistrare | Login

Comoara Ascunsa

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea." (Matei 13,44)

   În Antichitate era ceva obişnuit ca oamenii să-şi ascundă comorile în pământ. Atacurile şi jafurile erau frecvente. Şi, ori de câte ori avea loc o schimbare a puterii conducătoare, cei care deţineau averi mari erau pasibili de a fi supuşi unor impozite grele. Mai mult de atât, ţara se afla în permanenţă în pericolul de a fi invadată de armate jefuitoare. Prin urmare, cei bogaţi făceau tot ce le era cu putinţă să-şi păstreze averile, ascunzându-le, iar pământul era considerat o ascunzătoare sigură. Adesea însă, locul ascunzătorii era uitat. Proprietarul fie deceda, fie ajungea în închisoare sau în exil şi se despărţea de comoara lui, iar bogăţia pe care se străduise să o păstreze cu mari eforturi rămânea la discreţia fericitului care avea şansa de a o găsi. În zilele Domnului Hristos, nu era un fapt neobişnuit să se descopere monede vechi sau bijuterii de aur şi argint ascunse în locuri părăsite.

   Un om a închiriat un teren pentru a-l cultiva şi, în timp ce ara pământul, plugul a scos la iveală o comoară. Dezgropând comoara, omul a văzut ce bogăţie ajunsese în posesia lui. A aşezat aurul la loc, în ascunzătoare, s-a întors acasă şi a vândut tot ce avea ca să cumpe¬re terenul în care se afla comoara. Familia şi vecinii lui considerau că se comportă ca unul care îşi pierduse discernământul. Ei nu vedeau nicio valoare în acea bucată de pământ necultivat. Dar omul ştia ce face şi, după ce a obţinut titlul de proprietate asupra terenului, a început să caute peste tot, pentru a găsi comoara.

   Această parabolă ilustrează valoarea comorii cereşti şi efortul care ar trebui făcut pentru a o obţine. Cel care găsise comoara în ţarină a fost gata să renunţe la tot ce avea, gata să depună o muncă neobosită pentru a intra în posesia bogăţiilor ascunse. Tot aşa, acela care descoperă comoara cerească va considera că niciun efort nu este prea mare şi niciun sacrificiu nu este prea costisitor pentru a dobândi comorile adevărului.

În parabola despre comoara ascunsă sunt reprezentate Sfintele Scripturi. Comoara este Evanghelia. Nici chiar pământul nu este atât de brăzdat de filoane de aur şi atât de plin de lucruri preţioase cum este Cuvântul lui Dumnezeu.

CÂT DE ASCUNSĂ ESTE COMOARA?
   Despre comorile Evangheliei se spune că sunt ascunse. Cei care se consideră înţelepţi, cei care se îngâmfă cu învăţătura filosofiei deşarte nu percep frumuseţea, puterea şi taina Planului de Mântuire. Mulţi au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud, sunt înzestraţi cu inteligenţă, dar nu discern comoara ascunsă.
Un om poate păşi peste locul unde este ascunsă o comoară. Copleşit de griji şi de nevoi, el se poate aşeza să se odihnească sub un copac, fără să ştie că la rădăcinile acestuia sunt ascunse bogăţii. Aceasta era situaţia iudeilor. Poporului evreu îi fusese încredinţat adevărul, asemenea unei comori de aur. Sistemul religios iudaic purta semnătura Cerului, deoarece fusese instituit de Însuşi Domnul Hristos. Marile adevăruri ale mântuirii erau învăluite în tipuri şi simboluri. Totuşi, când a venit Domnul Hristos, iudeii nu L-au recunoscut ca fiind Acela spre care arătau toate simbolurile. Ei aveau Cuvântul lui Dumnezeu în mână, dar tradiţiile transmise din generaţie în generaţie şi interpretările omeneşti ale Sfintelor Scripturi le ascunseseră adevărul aşa cum era el în Iisus.
Dumnezeu nu le ascunde oamenilor adevărul. Ei sunt cei care îl fac să fie de neînţeles, prin atitudinea lor. Domnul Hristos le-a oferit iudeilor nenumărate dovezi ale faptului că El era Mesia, dar învăţătura Sa le cerea o schimbare hotărâtă a vieţii. Ei au înţeles că, dacă Îl acceptă pe Hristos, trebuie să renunţe la maximele şi tradiţiile lor îndrăgite şi la practicile lor egoiste şi nesfinte. Acceptarea unui adevăr veşnic şi neschimbător le cerea un sacrificiu. Prin urmare, ei nu erau dispuşi să recunoască dovada cea mai convingătoare pe care a putut să le-o dea Dumnezeu pentru a-i face să creadă în Domnul Hristos. Deşi pretindeau a crede în Scripturile Vechiului Testament, totuşi iudeii au refuzat să accepte mărturia conţinută în ele cu privire la viaţa şi caracterul Domnului Hristos. Lor le era teamă să se lase convinşi, ca nu cumva să fie convertiţi şi constrânşi să renunţe la părerile lor preconcepute. Comoara Evangheliei, Acela care era Calea, Adevărul şi Viaţa, se afla în mijlocul lor, dar ei au respins cel mai mare Dar cu care îi putea binecuvânta Cerul.
   „Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă" (Ioan 12,42). Ei erau convinşi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, dar nu îşi mărturiseau credinţa în El, deoarece acest fapt nu era în armonie cu dorinţele lor egoiste. Ei nu au avut acea credinţă care ar fi putut să le asigure comoara cerească. Ei căutau o comoară pământească.
   Tot astfel, în zilele noastre, unii oameni caută cu nerăbdare comorile pământeşti. Mintea lor este plină de gânduri ambiţioase şi egoiste. În dorinţa de a câştiga bogăţii lumeşti, onoare sau putere, ei aşază maximele, tradiţiile şi cerinţele omeneşti mai presus de cerinţele lui Dumnezeu. Comorile Cuvântului Său sunt ascunse de ei.
„Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte." (1 Corinteni 2,14)
„Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dum¬nezeu." (2 Corinteni 4,3.4)

VALOAREA COMORII
   Mântuitorul a văzut că oamenii erau absorbiţi de obţinerea câştigurilor pământeşti şi pierdeau din vedere realităţile veşnice. El S-a hotărât să corecteze această greşeală. Domnul a căutat să pună capăt influenţei fascinante care le paraliza sufletul. Ridicându-Şi glasul, a întrebat: „Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau: Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?" (Matei 16,26). El prezenta omenirii căzute o lume mai înaltă şi mai nobilă, pe care oamenii o pierduseră din vedere, pentru ca ei să poată contempla realităţile veşnice. El i-a condus la tezaurul Celui Infinit, plin de slava de nedescris a lui Dumnezeu, şi le-a arătat comoara care se afla acolo.
Valoarea acestei comori este mai presus de valoarea aurului sau a argintului. Bogăţiile din minele pământului nu se pot compara cu ea.

   Adâncul zice: „Nu este în mine",
şi marea zice: „Nu este la mine";
Ea nu se dă în schimbul aurului curat,
nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
nu se cântăreşte pe aurul din Ofir,
nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
Nu se poate asemăna cu aurul,
nici cu diamantul,
nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
Mărgeanul şi cristalul
nu sunt nimic pe lângă ea:
înţelepciunea preţuieşte mai mult
decât mărgăritarele. (Iov 28,14-18)

   Aceasta este comoara care se află în Sfintele Scripturi. Biblia este marele manual de învăţătură al lui Dumnezeu, marele Său mijloc de educaţie. În Biblie este cuprinsă temelia adevăratei ştiinţe. Fiecare domeniu al cunoaşterii poate fi descoperit prin cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu. Iar mai presus de orice altceva, Biblia conţine ştiinţa tuturor ştiinţelor, ştiinţa mântuirii. Ea este mina bogăţiilor nepătrunse ale lui Hristos.
Adevărata educaţie se obţine prin studierea şi împlinirea Cuvân¬tului lui Dumnezeu. Dar când Cuvântul Său este lăsat la o parte în favoarea unor cărţi care nu conduc la Dumnezeu şi la Împărăţia cerurilor, educaţia religioasă dobândită prin ele este falsă.
   În natură există adevăruri minunate. Pământul, marea şi cerul sunt pline de adevăr. Ele sunt profesorii noştri. Natura dă glas învăţăturilor înţelepciunii cereşti şi adevărului veşnic. Dar omul căzut în păcat nu le va înţelege. Păcatul i-a întunecat capacitatea de înţelegere şi omul nu va putea interpreta natura fără să o aşeze mai presus de Dumnezeu. Învăţăturile corecte nu pot impresiona mintea celor care resping Cuvântul lui Dumnezeu. Ei denaturează înţelesul lecţiilor naturii, în aşa fel încât aceasta le abate mintea de la Creator.
Pentru mulţi, înţelepciunea omenească este considerată a fi mai înaltă decât înţelepciunea Învăţătorului divin, iar Biblia, manualul de învăţătură al lui Dumnezeu, este privită ca fiind demodată, lipsită de originalitate şi relevanţă şi neinteresantă. Dar cei care au fost învioraţi de Duhul Sfânt nu o privesc astfel. Ei văd comoara nepreţuită şi sunt dispuşi să vândă totul pentru a cumpăra pământul care o conţine. În locul cărţilor care conţin ipotezele unor autori renumiţi, ei aleg Cuvântul Aceluia care este cel mai mare Autor şi Învăţător pe care L-a cunoscut lumea vreodată, Acela care Şi-a dat viaţa pentru noi, pentru ca, prin El, să putem avea viaţă veşnică.

CONSECINŢELE NEGLIJĂRII COMORII ADEVĂRATE
   Satana influenţează mintea oamenilor, determinându-i să creadă că, despărţiţi de Dumnezeu, pot dobândi o cunoaştere minunată. Folosindu-se de raţionamente înşelătoare, el i-a făcut pe Adam şi pe Eva să se îndoiască de Cuvântul lui Dumnezeu şi să aşeze în locul acestuia o teorie care conducea la neascultare. În zilele noastre, argumentele lui false au acelaşi efect pe care l-au avut şi în Eden. Profesorii care amestecă părerile unor autori necredincioşi cu educaţia pe care o oferă sădesc în mintea tinerilor idei care vor conduce la neîncredere în Dumnezeu şi la încălcarea Legii Sale. Asemenea învăţători nu-şi dau seama ce fac. Ei nu înţeleg suficient care va fi rezultatul lucrării lor.
   Un cercetător poate parcurge toate nivelurile de învăţământ din şcolile şi colegiile zilelor noastre. Îşi poate folosi toate capacităţile pentru a acumula cunoştinţe. Dar, dacă nu Îl cunoaşte pe Dumnezeu, dacă nu respectă legile care îi conduc fiinţa, se va distruge singur. Prin obiceiuri greşite, el îşi pierde sentimentul valorii personale şi capacitatea stăpânirii de sine. El nu poate judeca în mod corect tocmai acele probleme care reprezintă interesul lui cel mai înalt. Este neglijent şi lipsit de raţiune în modul de a se comporta faţă de trupul şi mintea sa. Datorită obiceiurilor lui greşite, un astfel de om ajunge o epavă. El nu poate fi fericit, pentru că, prin neglijarea principiilor sănătoase şi curate, ajunge robul unor obiceiuri care îi alungă pacea. Ca urmare, anii costisitori şi obositori de studiu sunt pierduţi, iar el constată că s-a distrus singur. El şi-a folosit greşit puterile fizice şi mintale, iar templul trupului său zace în ruină. El este distrus atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru viaţa veşnică. A crezut că prin dobândirea unor cunoştinţe pământeşti va câştiga bogăţii, dar, ignorând Biblia, a sacrificat tocmai acea comoară care este mai preţioasă decât orice altceva.

ÎN CĂUTAREA COMORII
   Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie obiectul nostru de studiu. Trebuie să-i educăm pe copiii noştri în aşa fel încât să-şi însuşească adevărurile cuprinse în el. Cuvântul lui Dumnezeu este o comoară inepuizabilă, dar oamenii nu reuşesc să descopere această comoară, deoarece nu o caută până când ajung în posesia ei. Foarte mulţi se mulţumesc doar cu presupuneri cu privire la adevăr. Ei se mulţumesc cu o lucrare superficială, considerând că ştiu tot ce este esenţial. Ei acceptă declaraţiile altora, fără să verifice dacă sunt adevărate, deoarece sunt prea leneşi pentru a se angaja personal în lucrarea de cercetare atentă şi stăruitoare, reprezentată în parabolă prin căutarea comorii ascunse. Cu toate acestea, născocirile oamenilor nu numai că nu sunt demne de încredere, dar sunt şi periculoase, deoarece îl aşază pe om în locul în care ar trebui să fie Dumnezeu. Ei pun spusele oamenilor acolo unde ar trebui să fie doar: „Aşa zice Domnul."
   Domnul Hristos este adevărul. Cuvintele Sale constituie adevărul, iar ele au o semnificaţie mai adâncă decât se pare la prima vedere. Toate declaraţiile lui Hristos au o valoare ce trece dincolo simplitatea lor aparentă. Cei a căror minte este înviorată de Duhul Sfânt vor înţelege valoarea acestor cuvinte. Ei vor discerne nestematele preţioase ale adevărului, deşi acestea pot fi nişte comori ascunse.
   Teoriile şi speculaţiile omeneşti nu vor conduce niciodată la înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Cei care cred că înţeleg filosofia, consideră că explicaţiile lor sunt necesare pentru a desluşi comorile cunoaşterii şi pentru a împiedica pătrunderea ereziilor în biserică. Dar tocmai aceste explicaţii au adus în biserică teorii false şi erezii. Oamenii au depus eforturi disperate pentru a explica pasaje biblice pe care le considerau a fi mai greu de înţeles, dar, prea adesea, eforturile lor nu au făcut decât să întunece chiar lucrurile pe care încercau să le clarifice.
   Preoţii şi fariseii gândeau că, aşezând interpretările proprii mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu, realizează lucruri mari ca învăţători, dar Domnul Hristos le-a spus: „... 'Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?'" (Marcu 12,24). El i-a învinovăţit de faptul că prezen-tau „învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti" (Marcu 7,7). Deşi erau învăţătorii scrierilor sfinte ale lui Dumnezeu şi ar fi fost de aşteptat să înţeleagă Cuvântul Său, ei nu îl împlineau. Satana îi orbise aşa încât să nu vadă adevărata importanţă a Cuvântului.
   Mulţi oameni din zilele noastre procedează la fel. Multe biserici se fac vinovate de acest păcat. Există un mare pericol ca aşa-zişii înţelepţi ai timpului nostru să repete experienţa învăţătorilor iudei. Ei interpretează greşit Cuvântul lui Dumnezeu şi, datorită concepţiilor lor greşite cu privire la adevărul divin, mintea oamenilor este încurcată şi învăluită în întuneric.
   Sfintele Scripturi nu trebuie citite în lumina plăpândă a tradiţiilor şi a speculaţiilor omeneşti. A explica Scripturile cu ajutorul tradiţiilor sau a imaginaţiei omeneşti este ca şi cum ai încerca să luminezi soarele cu o făclie. Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu nu are nevoie de pâlpâirea torţelor de pe pământ pentru a face ca slava lui să fie vizibilă. Scriptura însăşi este lumina - dezvăluirea slavei lui Dumnezeu -, iar alături de ea, orice altă lumină păleşte.
   Totuşi, pentru a înţelege Scriptura este nevoie de un studiu serios şi de o cercetare atentă. Înţelegerea clară şi precisă a adevărului nu va fi niciodată răsplata nepăsării şi a superficialităţii. Nicio binecuvântare pământească nu poate fi obţinută fără eforturi stăruitoare, răbdare şi perseverenţă. Dacă doresc să aibă succes în domeniul afacerilor, oamenii trebuie să acţioneze cu o voinţă hotă¬râtă şi să aştepte rezultatele cu credinţă. Nici în domeniul spiritual nu ne putem aştepta să dobândim cunoştinţe, fără să depunem o muncă serioasă. Cei care doresc să descopere comorile adevărului trebuie să le caute asemenea unui miner care sapă adânc pentru a găsi comoara ascunsă în pământ. O lucrare superficială şi neatentă, făcută cu jumătate de inimă, nu va avea rezultate. Atât pentru tineri, cât şi pentru cei în vârstă, este esenţial nu doar să lectureze Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l studieze stăruitor, cu o dedicare totală, rugân¬du-se şi căutând adevărul ca pe o comoară ascunsă. Cei care vor face aşa vor fi răsplătiţi, pentru că Domnul Hristos va înviora capacitatea lor de înţelegere.
Mântuirea noastră depinde de cunoaşterea adevărului cuprins în Sfintele Scripturi. Este voinţa lui Dumnezeu ca noi să avem acest adevăr. Cercetaţi, oh, cercetaţi Biblia cea preţioasă, cu inimi flămânde după neprihănire! Exploraţi Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum minerul explorează pământul, ca să descopere filoanele de aur. Nu renunţaţi niciodată la cercetare, până când nu sunteţi siguri cu privire la relaţia voastră cu Dumnezeu şi cu privire la voinţa Sa pentru voi. Domnul Hristos declară: „Şi ori ce veţi cere, în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face." (Ioan 14,13.14)
    Oamenii talentaţi şi evlavioşi reuşesc să surprindă unele aspecte ale realităţilor veşnice, dar adesea dau greş în a le înţelege, pentru că lucrurile văzute eclipsează slava celor nevăzute. Acela care doreşte să aibă succes în căutarea comorii ascunse trebuie să urmărească atingerea unor ţinte mai înalte decât lucrurile acestei lumi. Sentimentele lui şi toate capacităţile lui trebuie consacrate în vederea cercetării.
Neascultarea a închis poarta spre o cantitate enormă de cu¬noş¬tinţe, care ar fi putut fi dobândite din Scripturi. A înţelege Scripturile înseamnă a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Scripturile nu trebuie adaptate pentru a corespunde prejudecăţii şi suspiciunii oamenilor. Ele pot fi înţelese doar de aceia ce caută cu umilinţă să cunoască adevărul cu scopul de a-l respecta.
   Tu întrebi: Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit? Trebuie să laşi la porţile cunoaşterii toate părerile preconcepute şi toate ideile tale moştenite sau cultivate. Dacă vei cerceta Scripturile pentru a-ţi justifica părerile proprii, nu vei descoperi niciodată adevărul. Cercetează cu scopul de a învăţa ce spune Domnul. Dacă, în timp ce studiezi, ajungi la convingerea că opiniile tale preferate nu sunt în armonie cu adevărul, nu denatura adevărul în aşa fel încât să se potrivească părerilor tale, ci acceptă lumina care îţi este dată. Deschide-ţi mintea şi inima, ca să poţi contempla lucrurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu.
   Pentru a crede în Domnul Hristos ca Mântuitor al lumii este nevoie de aprecierea unei minţi luminate, condusă de o inimă capabilă să discearnă şi să preţuiască valoarea comorii cereşti. Această credinţă nu poate fi separată de pocăinţă şi de transformarea caracterului. A avea credinţă înseamnă a găsi şi a accepta comoara Evangheliei, cu toate obligaţiile pe care le impune aceasta.
   „Drept răspuns, Iisus i-a zis: 'Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu'" (Ioan 3,3). Omul îşi poate imagina cum este comoara aceasta şi poate face presupuneri cu privire la ea, dar nu o poate vedea decât cu ochii credinţei. Domnul Hristos Şi-a dat viaţa pentru a ne asigura această comoară nepreţuită, dar fără o înnoire a inimii, prin credinţa în sângele Său, nu există nicio iertare de păcat, nicio comoară pentru sufletul muritor.
   Pentru a discerne adevărul aflat în Cuvântul lui Dumnezeu, avem nevoie de iluminarea Duhului Sfânt. Lucrurile frumoase din natură nu pot fi văzute până când soarele nu le inundă cu lumina sa, alungând întunericul. Tot astfel, comorile din Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt înţelese şi preţuite până când nu sunt dezvăluite de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii.
   Duhul Sfânt trimis din cer, prin bunăvoinţa Iubirii infinite, îi descoperă lucrurile lui Dumnezeu fiecărui suflet care are o credinţă deplină în Domnul Hristos. Prin puterea Sa, adevărurile vitale de care depinde mântuirea noastră sunt întipărite în minte, iar calea vieţii este prezentată atât de simplu şi de clar, încât nimeni nu se poate rătăci pe ea. Când studiem Sfintele Scripturi, trebuie să ne rugăm ca lumina Duhului Sfânt al lui Dumnezeu să strălucească asupra Cuvântului, ca să putem vedea şi să putem preţui comorile lui.

RĂSPLATA CĂUTĂRII
   Nimeni să nu creadă că nu mai are nimic de învăţat. Profunzimea minţii omeneşti poate fi măsurată, operele scriitorilor pot fi cunoscute pe deplin, dar nici chiar cel mai înalt, cel mai profund şi cel mai cuprinzător avânt al imaginaţiei omeneşti nu Îl poate descoperi pe Dumnezeu. Dincolo de tot ce putem noi înţelege, există o infinitate. Noi am văzut doar o sclipire a slavei divine, a infinitei cunoştinţe şi a înţelepciunii, ne-am ocupat doar de ceea ce se află la suprafaţa minei, dar minereul bogat în aur se află în adâncuri, aşteptând să-l răsplătească pe acela care îl va căuta. Dacă pătrundem tot mai adânc în mină, rezultatul va fi descoperirea unei comori preţioase. Printr-o credinţă adevărată, omul îşi va însuşi cunoştinţa divină.
   Nimeni nu poate cerceta Sfintele Scripturi în spiritul lui Hristos, fără a fi răsplătit. Când este dispus să se lase învăţat ca un copilaş şi se supune întru totul lui Dumnezeu, omul descoperă adevărul în Cuvântul Său. Dacă ar fi ascultători, oamenii ar înţelege planul guvernării lui Dumnezeu. Împărăţia cerurilor şi-ar deschide te¬zau¬rele harului şi ale slavei pentru a fi cercetate. Fiinţele omeneşti ar fi întru totul diferite de ceea ce sunt acum, deoarece explorarea comorilor adevărului le înnobilează. Taina mântuirii, întruparea Domnului Hristos şi jertfa Sa ispăşitoare nu ar fi doar nişte idei vagi în mintea noastră, aşa cum sunt în prezent. Nu numai că am înţelege mai bine aceste subiecte, dar le-am preţui mai mult.
   În rugăciunea adresată Tatălui, Domnul Hristos i-a dat lumii o lecţie care ar trebui întipărită în mintea şi în sufletul oamenilor. „Şi viaţa veşnică este aceasta", a zis El, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17,3). Aceasta este adevărata educaţie. Ea conferă putere. Cunoaşterea din experienţă a lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus Hristos, pe care L-a trimis El, transformă omul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ea îi conferă capacitatea stăpânirii de sine, aducând orice impuls şi orice patimă a firii lui decăzute sub controlul însuşirilor superioare ale minţii. Ea îl face un fiu al lui Dumnezeu şi un moştenitor al cerului. Îl aduce în comuniune cu înţelepciunea Celui Infinit şi îi descoperă comorile Universului.
   Aceasta este cunoaşterea care se obţine prin cercetarea Cuvân- tului lui Dumnezeu. Iar comoara aceasta poate fi găsită de fiecare suflet care va sacrifica totul pentru a o avea.
„Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o co-moară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu." (Proverbe 2,3-5)

Forma intrarii

Cautare

Calendar

«  Septembrie 2017  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Arhiva materialelor

Prietenii site-ului

Statistica


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0